Cum am invatat sa inot

Da, stiu ca nu va vine a crede, dar am invatat sa inot. Stiu ca sunt cam in varsta  pentru astfel de cursuri, dar mi-am dorit foarte tare acest lucru.

Luna trecuta am avut in cele din urma noroc sa incep cursul de inot la care m-am inscris de prin iulie si am urmat orele cu constiinciozitate. Spun noroc deoarece era foarte aglomerat si nu erau suficiente locuri. Azi pot sa anunt oficial cu mare bucurie ca  pot inota.

Stiu ca pare greu de crezut ca am reusit sa fac acest lucru avand in vedere programul extrem de incarcat pe care il am,dar  l-am dat putin peste cap, am mers la cursuri si  nu regret deloc, decat ca nu am facut asta mai repede. Partea cea mai interesanta este ca imi place la nebunie, daca puteti crede asta, eu nefiind genul care se da in vant dupa cluburi sportive si alte chestii de genul.

Maine  incep runda a doua, adica un nou curs, cu ajutorul caruia sper sa  invat si ale taine ale acestui sport.

Toata lumea vorbeste despre cat de bine se simte dupa practicarea inotului, fapt care m-a determinat sa caut niste informatii despre acest lucru.

Iata ce am aflat:

“Inotul este o activitate care ne aduce o multitudine de beneficii, de la cele fizice pana la cele mentale si sociale, ne ofera un excelent antrenament cardiovascular si ne tonifica musculatura, ne ajuta sa slabim si ne fortifica plamanii.

Se pare ca atunci cand facem sporturi “pamantene” precum alergatul, aerobicul sau ridicatul greutatilor, ne solicitam foarte mult articulatiile si sistemul muscular. Inotul nu ne forteaza articulatiile, din contra, este considerat o activitate cu risc scazut de injurii daca este practicat asa cum trebuie si chiar ajuta la vindecarea diverselor afectiuni ale aparatului locomotor.
Un studiu recent efectuat demonstreaza ca inotul te ajuta sa traiesti mai mult… si mai bine. Inotul este o forma de antrenament care creste frecventa cardiaca si stimuleaza circulatia. In timpul inotului, toate grupele musculare sunt puse in miscare simultan, provocand organismul la un antrenament total. Frecventa cardiaca trebuie sa creasca cu scopul de a furniza mai mult oxigen pentru activitatea musculara. In timp, rezistenta organismului va creste iar antrenamentul va deveni mai usor.

Inotul are o influenta pozitiva asupra plamanilor, in sensul ca in timp va creste capacitatea respiratorie si vei respira mai eficient. Acest lucru este benefic pentru persoanele in varsta a caror capacitate respiratorie incepe sa scada odata cu varsta. De asemenea, inotul este folositor pentru adultii si copiii cu astm. Studii efectuate pe esantioane reprezentative de copii si adulti au aratat ca inotul reduce severitatea episoadelor de astm. Cresterea capacitatii pulmonare castigata prin inot si inhalarea aerului umed care inconjura piscina pot imbunatati functia pulmonara si controleaza episoadele de astm.

Pentru multe persoane, inotul e o forma de meditatie. Acest lucru este posibil deoarece inotul este o activitate care necesita maxima concentrare si nu o poti combina cu alte distractii precum cititul sau privitul la televizor. Inotul reduce stresul si te face sa te simti relaxat si odihnit.

Inotul este distractiv si poate fi o modalitate foarte buna de socializare. Chiar daca il practici pe plaja sau in piscina, este placut sa inoti cu alte persoane. Pentru femeile insarcinate exercitiile efectuate in apa tonifica musculatura folosita in timpul nasterii. Pentru cei mai in varsta, cu probleme articulare (artrita), exercitiile efectuate in apa sunt mai sigure, satisfac dorinta de miscare, cresc flexibilitatea si au impact scazut asupra articulatiilor.
Indiferent de varsta, greutate, nivel de calificare, inotul este o alegere excelenta de petrecere a timpului liber si nu numai.”

Nu stiu daca randurile de mai sus va vor convinge sa veniti la bazin, insa merg pe ideea ca nu se stie niciodata cum sau de ce o persoana isi poate schimba total modul de viata si astept sa vad ce impact are asupra voastra acest post.

Lizo

Desi nu sunt genul care merg la evenimente sociale/culturale/mondene, in ultima vreme am devenit un fel de Yes Man, care accepta fel si fel de invitatii.

Un prieten prin alianta (stie el de ce il numesc asa) m-a invitat la lansarea ultimei sale carti “Bine te-am ratacit incognito!” si spre surprinderea mea, am acceptat invitatia si nu regret deloc acest lucru.

Ii cer scuze autorului  pentru prezentarea tarzie a cartii sale, intentia mea era sa scriu acest post inaintea  lansarii, insa  in viata niciodata nu e prea tarziu pentru a face ceva, deci iata-ma scriind despre acest eveniment.

Mai jos redau cateva randuri pe gustul meu in care poeta Lia Faur, i-a prezentat foarte frumos atat pe Bogdan cat si pe Incognito.

“Bogdan Munteanu nu întrece măsura în scrisul său chiar dacă unele întâmplări ar suporta acest “peste măsură”, fraza rămâne sfioasă şi tandră, doar, uneori, mai scuipă între ochi existenţa.
Incognito este un călător fericit care nu scapă nimic din plăcerea libertăţii depline. Cu toţii păstrăm în interior acest spirit al călătorului prin gări, pe câmpuri, al nomadului care tânjeşte după libertate ca orbul după lumină.
Incognito nu sofistică lucrurile din jur, nu le dă aura irealului, ci le încadrează în cotidian cu naturaleţea celui care nu se miră de nimic, se bucură doar.
Pe măsură ce se scrie, proza lui B. M. devine mai consistentă şi mai savuroasă, împleteşte umorul fin cu autoironia, descrierea amuzată cu irizări de profunzime. Cartea de proze scurte se poate transforma uşor într-un roman al lui Incognito, personajul care îşi permite să călătorească pentru a descoperi în fiecare moment că existenţa nu înseamnă constrângere.
Identitatea personajului nu pierde nimic ascunsă sub acest pseudonim, este un individ palpabil ca şi cei care poartă un nume celebru, el doar ascuns astfel reuşeşte să vadă, într-o societate epidemică, ceea ce, de obicei, nu reprezintă mai nimic pentru marea majoritate, peisajul decorat cu fiinţe umane care respiră, au culoare şi zâmbet.”

Pentru ca eu sunt pasionata de domeniul culinar, am ales din aceasta carte o povestioara legata de pasiunea mea care se numeste chiar:

 

 “Culinare”

 

“Paste, antipaste, multicolore salate, pesti din strafundul oceanelor, fructe de mare, carne de cal… O bucatarie italiana insolita, ce nu ma satisface pe deplin, metabolismul  meu dandu-mi de inteles ca ravneste tot mai acut o zeama. Bat in lung si-n lat toate restaurantele cu specific peninsular, far’de izbanda.

Salvarea imi vine de la lampioanele chinezesti atarnate-n fata restaurantului cu specific asiatic.

-A, Romania, Ciaocetcu, rau, rau!

-Da, da, rau, o supa iute! Iute, va rog!

-Numai atat? Si lizo?

-Lizo?

-Lizo, lizo!

Nu mai am rabdare sa deslusesc sensul specialitatii sugerate de maruntelul asiatic cu gura pana la urechi. Refuz asa numitul lizo, caci stomacu-mi se zbate numai si numai dupa zeama.

Comanda vine indata. Infulec lasand in uitare toata frustrarea acumulata cu arta culinara far’de zeama a bucatariei italiene, ca mai spre seara, dintre stropi de apa si balonase de sapun, sa exclam jovial, izbavitor: Evrika! Lizo, rizo, orez, fireste!”

 

Cei care doresc  pot fi achizitiona cartea  on line aici.

 

Schitul Cuvioasa Parascheva – Bodrogul Vechi

Profitand de faptul ca am fost putin mai liberi, am reusit sa ajungem in acest loc care imi este deosebit de drag, pentru ca desi nu este departe de oras,  este asezat  in mijlocul padurii, arata ca o bisericuta de lemn din Maramures venita din alt veac, incat uiti ca esti de fapt atat de aproape de casa, iar pentru mine este imaginea raiului pe pamant si nu pot exprima in cuvinte cat de bine se imbina totul.
Este vorba de Biserica Schitului de maici Bodrogul-Vechi, care aparţine Sfintei Mănăstiri Hodoş-Bodrog, având hramul Sfânta Cuvioasă Parascheva,  unul dintre cele mai frumoase aşezăminte monahale arădene, situată în lunca Mureşului, într-un peisaj mirific, la numai câţiva kilometri de municipiul Arad.

Imi place sa merg in acest loc si sa admir frumusetea intregului ansamblu, iar in aceasta perioada  padurea si florile sunt tot mai frumoase in fiecare zi.

Ghiozdanelul

Exact acum o saptamana am sarbatorit  ziua de nastere a unei  fetite .

Va povesteam intr-un post anterior ca eram in cautarea unui cadou prin librarii.

Vroiam un ghiozdanel frumos, pentru ca in septembrie va merge la scoala, dar a fost destul de greu sa gasesc un ghiozdan in luna februarie. La noi se gaseste asa ceva numai in septembrie. Am cautat in mai multe locatii si  in cele din urma am gasit ceva frumos.

Eu cred ca ghiozdanelul  ocupa un loc important in viata unui copil, cu atat mai mult cand e vorba de primul ghiozdanel al unei fetite.

Am si pentru voi o poza, pentru a putea sa vedeti si voi cat e de frumos.

Imi amintesc cu mult drag de ghiozdanele si penarele pe care le-am avut in timpul anilor de scoala si trebuia sa primesc in fiecare an  unul nou. Imi doream foarte mult tot felul de maruntisuri care tin de birotica si le obtineam destul de greu pentru ca nu se prea gaseau.

Voi va amintiti primul ghiozdanel?

Chiar si acum am o colectie impresionanta de creioane, pixuri, carioci, radiere, post-it-uri, de toate. Si aceasta colectie este in crestere. Nu mai sunt demult la scoala, dar mereu vizitez raioanele de birotica si papetarie, iar cand zaresc ceva nou, nu ezit in ceea ce priveste achizitionarea.

In fiecare an inainte de inceperea anului scolar, cand e nebunia aceea pe care o stim cu totii prin marile magazine si vad standurile acelea frumos aranjate cu caiete si stilouri, nu resist tentatiei de a  nu  cumpara si eu ceva.

Cunosc  persoane care nu au in casa un caiet sau un pix.  Au abandonat total copilaria. Dupa cum vedeti nu e cazul meu.

Stocul meu din acest moment ar  ajunge pentru cativa ani buni de scoala.

Copiii care vin pe la mine pot colora si scrie  in voie, insa  pe carticele, nu pe pereti, cum am vazut ca e la moda acum.

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...